Ghioceii, vestitorii primăverii

Ghioceii (Galanthus nivalis) sau “Vestitorii primaverii” simbolizează speranţa, prietenia, inocenţa, puritatea și alinarea. De aceea, multe persoane cred că este de bun augur să cultive aceste flori albe în grădini. Istoria ghiocelului începe în urma cu 3000 de ani, când, Homer, în “Odiseea”, scrie că zeul Mercur îi dă lui Ulise o iarbă numită moly (Galanthus nivalis), care l-a protejat pe eroul antic de otrăvurile vrăjitoarei Circe.

Ghioceii sunt plante cu bulbi, originari din Europa şi Asia. Au 2-3 frunze lungi şi subţiri, de culoare verde închis. Florile sunt albe şi apar câte una din fiecare bulb, la sfârșitul iernii sau primăvara devreme. Deși toți ghioceii par la fel, în lume există peste 100 de soiuri de ghiocei. De exemplu, Galanthus nivalis Pagoda este un soi de ghiocel care are petalele uşor răsucite spre exterior, iar Galanthus nivalis Virescens are petalele „decorate” cu dungi verzi. Stiați că în nordul Dobrogei (în Podişul Babadag, Cerna şi Măcin) există o rezervaţie unică de ghiocei dobrogeni – Galathus plicatus, o specie protejată atât la nivel naţional cât şi European?

Bulbii ghioceilor conțin alcaloizi toxici (otrăvitori) si de aceea trebuie manevrati cu grijă și feriți de animalele de companie. Cei mai importanți alcaloizi din bulbii ghioceilor sunt lycorina și galantamina, care desi nu sunt suficient de toxici pentru a ucide, pot produce după ingerare diaree și vărsături.

Galantamina prezintă un interes deosebit când vine vorba despre puterile tămăduitoare ale ghioceilor. Deși prezintă toxicitate, acest alcaloid pare să fie una din speranțele pentru prevenirea şi chiar tratarea maladiei Alzheimer. În creierul bolnavilor de Alzheimer nivelul de acetilcolina (un mesager chimic care are rol în învățare și memorie) este mai scăzut decât la oamenii sănătoși. După ce acetilcolina a transmis mesajul său, o enzimă numită acetilcolinesterază o descompune. Acest lucru ajută la păstrarea nivelurilor sale sub control. Galantamina care se găsește în bulbii ghioceilor este un inhibitor de acetilcolinesterază. Aceasta înseamnă că se leagă la acetilcolinesterază și o împiedică să descompună acetilcolina, care se va acumula. De obicei, acest lucru nu ar fi bun – dar în cazul maladiei Alzheimer, în care este nevoie de o creștere a nivelului de acetilcolină, poate fi de ajutor. Aceste informații sunt preluate din studii științifice care se desfășoară pe culturi celulare sau pe animale de laborator, insă pentru validarea lor mai sunt necesare cercetări aprofundate.

Până atunci, noi vă dorim o primăvară frumoasă!